Ce acoperă practica
- Infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, inclusiv evidențierea de cheltuieli nereale, ascunderea sursei impozabile, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale;
- Cauze conexe: fals în înscrisuri, delapidare, spălare de bani derivată din evaziune;
- Raporturile cu organele fiscale în paralel cu dosarul penal, inspecții, decizii de impunere, sesizări ANAF/DGAF.
Eroare sau intenție, linia care desparte amenda de dosarul penal
Evaziunea fiscală este o infracțiune de intenție. O încadrare contabilă greșită, o interpretare diferită a legislației fiscale sau o neglijență nu echivalează, prin ele însele, cu reaua-credință. Apărarea pornește de la documente: contabilitatea, expertizele, corespondența cu autoritățile, și demonstrează, acolo unde este cazul, că faptele nu întrunesc latura subiectivă a infracțiunii.
Un capitol distinct îl reprezintă prejudiciul: modul de calcul al acestuia este frecvent contestabil, iar acoperirea lui poate atrage, în condițiile legii, consecințe semnificative asupra răspunderii penale, de la reducerea limitelor de pedeapsă până la alte forme de atenuare, în funcție de forma legii aplicabile cauzei.
De ce contează momentul
Multe dosare de evaziune încep cu un control fiscal. Asistența juridică din această fază, înainte de sesizarea penală, poate influența decisiv traiectoria ulterioară. Vezi și spălarea de bani, frecvent reținută în același dosar.
Cine anchetează: parchetul obișnuit, DNA sau DIICOT
Regula s-a schimbat prin Legea nr. 126/2024. Potrivit art. 13 alin. (31) din OUG nr. 43/2002, infracțiunile prevăzute la art. 8, 9 și 92 din Legea nr. 241/2005 intră în competența Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de calitatea persoanei, dacă în cauză s-a produs o pagubă mai mare de 10 milioane de lei, indiferent de numărul infracțiunilor concurente.
Cauzele cu care parchetele fuseseră deja sesizate înainte de intrarea în vigoare a legii rămân la structurile respective, potrivit art. 132, iar actele efectuate până atunci sunt valabile. Practic, pentru dosarele noi, pragul de 10 milioane de lei mută ancheta într-un cadru cu resurse și practică diferite. Vezi și pagina despre dosarele DNA.
Peste același prag de 10 milioane de lei, competența nu merge automat la DNA: dacă fapta a fost comisă în scopul unui grup infracțional organizat, în sensul art. 367 alin. (6) din Codul penal, competența revine DIICOT, potrivit art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. d) din OUG nr. 78/2016, introdusă tot prin Legea nr. 126/2024. Separat de acest prag, DIICOT poate prelua un dosar de evaziune fiscală și sub 10 milioane de lei, prin conexitate, atunci când fapta e legată de o altă infracțiune aflată deja în competența sa.
Sub 10 milioane de lei și fără nicio legătură cu un grup infracțional organizat, competența revine parchetelor obișnuite, și nici acolo nu e unică. Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c1) din Codul de procedură penală, infracțiunile de evaziune fiscală de la art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt de competența Tribunalului, deci ancheta revine, de regulă, Parchetului de pe lângă Tribunal. Fapta de reținere și neplată de la art. 61, care nu se regăsește printre excepțiile de la art. 36, rămâne sub competența generală a Judecătoriei, potrivit art. 35, iar urmărirea penală revine Parchetului de pe lângă Judecătorie.
Expertiza de specialitate, condiție de validitate a rechizitoriului
Este cea mai importantă evoluție din materie și datează din februarie 2026. Prin Decizia nr. 430/2025, pronunțată la 15 decembrie 2025 de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial nr. 149 din 26 februarie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, cu caracter obligatoriu, că în interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024, neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror.
Temeiul este textul art. 10 alin. (2), care prevede că prejudiciul se determină în temeiul unei expertize de specialitate, la efectuarea căreia suspectul sau inculpatul are dreptul de a participa, cu aplicarea corespunzătoare a art. 172 până la 180 din Codul de procedură penală. Legea nr. 126/2024 a mutat astfel expertiza din zona probatoriului facultativ în cea a condițiilor de aplicare a mecanismelor de nepedepsire și de reducere a pedepsei.
Consecința practică este directă: într-un dosar în care rechizitoriul a fost emis după 16 mai 2024, fără expertiză de specialitate, lipsa acesteia se invocă în camera preliminară și duce la restituirea cauzei la parchet. Verificarea acestui aspect este primul lucru pe care îl fac într-un dosar de evaziune trimis în judecată după intrarea în vigoare a legii.
Cauzele de nepedepsire și de reducere a pedepsei
Art. 10 din Legea nr. 241/2005 oferă, pentru infracțiunile de la art. 61, 8 și 9, un mecanism etapizat care depinde de momentul plății și de valoarea prejudiciului:
- Înainte de sesizarea organelor penale: dacă în cel mult 30 de zile de la finalizarea controlului prejudiciul de până la 1.000.000 de euro este acoperit integral, majorat cu 15%, plus dobânzi și penalități, fapta nu se pedepsește, iar organele competente nu mai sesizează organele de urmărire penală.
- În cursul urmăririi penale: prejudiciu sub 1.000.000 de euro, acoperit integral și majorat cu 25%, plus accesorii, fapta nu se pedepsește, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.
- În camera preliminară sau până la hotărârea de primă instanță: aceeași soluție, cu majorare de 50%.
- În apel, până la hotărârea definitivă: aceeași soluție, cu majorare de 100%.
- Independent de prag: acoperirea integrală până la primul termen de judecată reduce limitele de pedeapsă la jumătate, iar ulterior, până la judecarea definitivă, cu o treime.
Art. 10 alin. (4) extinde beneficiul tuturor inculpaților, chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului. Alin. (6) îl blochează însă dacă făptuitorul a mai comis o infracțiune din aceeași lege în ultimii 5 ani. Calculul corect al pragului și al momentului optim de plată este, în aceste dosare, o decizie strategică cu efect direct asupra soluției.
Ce a mai limitat jurisprudența
Decizia CCR nr. 363/2015 a constatat neconstituționalitatea art. 6 din Legea nr. 241/2005, textul care incrimina reținerea și nevărsarea la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, pentru lipsă de previzibilitate. Articolul a fost abrogat în august 2015. Fapta a fost însă reincriminată prin art. 61, introdus prin OUG nr. 130/2021, într-o formulare diferită și cu pedeapsă de la 1 la 5 ani sau amendă. Pentru faptele comise în intervalul dintre cele două momente, discuția despre legea penală mai favorabilă rămâne deschisă.
Decizia ÎCCJ nr. 25/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 936 din 28 noiembrie 2017, a stabilit că acțiunile și inacțiunile enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b) și c), atunci când privesc aceeași societate, reprezintă variante alternative de săvârșire a faptei și constituie o infracțiune unică, nu un concurs. Are efect direct asupra pedepsei, pentru că elimină cumulul pe care rechizitoriile îl rețineau frecvent.
Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 a stabilit că, în concursul dintre evaziune fiscală și spălare de bani, nu se impune confiscarea specială a sumelor provenite din evaziune concomitent cu obligarea la plata obligațiilor fiscale către stat. Detalii pe pagina despre spălarea banilor.
Articole legate
Evaziune fiscală.
Da, decisiv. Prin Decizia nr. 430/2025, Înalta Curte a stabilit că neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate cerut de art. 10 din Legea nr. 241/2005 determină neregularitatea actului de sesizare și atrage restituirea cauzei la procuror. Se invocă în camera preliminară.
Poate, în funcție de momentul plății și de mărimea prejudiciului. Sub 1.000.000 de euro, fapta nu se pedepsește dacă prejudiciul este acoperit integral, majorat cu 15%, 25%, 50% sau 100%, în funcție de faza procesuală. Peste acest prag, plata integrală reduce totuși limitele de pedeapsă.
Din 2024, dacă paguba depășește 10 milioane de lei, cauza merge la Direcția Națională Anticorupție, sau la DIICOT dacă fapta a fost comisă în scopul unui grup infracțional organizat. DIICOT poate prelua dosarul și sub acest prag, prin conexitate cu o altă infracțiune aflată deja în competența sa. În rest, sub prag, rămâne la parchetele obișnuite: Parchetul de pe lângă Tribunal pentru faptele de la art. 9, Parchetul de pe lângă Judecătorie pentru cele de la art. 61.
Nu prin ea însăși. Infracțiunea cere intenție, iar linia dintre neregula contabilă și fapta penală este locul în care se decid majoritatea acestor dosare. Expertiza este instrumentul prin care se trasează această linie.
Conținutul acestei pagini are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situația ta concretă, programează o discuție.