Ce dosare instrumentează DIICOT
Competența este stabilită de art. 11 din OUG nr. 78/2016 și se articulează pe două paliere.
Primul palier cuprinde infracțiuni de drept comun care intră în competența structurii numai dacă săvârșirea lor a intrat în scopul unui grup infracțional organizat, în sensul art. 367 alin. (6) din Codul penal. Aici intră omorul, lipsirea de libertate, șantajul, înșelăciunea, infracțiunile vamale, falsificarea de monedă și altele. Tot pe acest palier intră delapidarea și deturnarea de fonduri dacă au produs consecințe deosebit de grave, precum și infracțiunile contra patrimoniului cu același rezultat, inclusiv prin însumarea prejudiciilor din infracțiuni concurente.
Al doilea palier cuprinde infracțiuni care revin DIICOT indiferent de existența unui grup organizat: traficul de persoane și de minori, criminalitatea informatică gravă (art. 361 până la 365 Cod penal), terorismul, infracțiunile contra securității naționale, cele privind drogurile potrivit Legii nr. 143/2000, precursorii de droguri, substanțele cu efecte psihoactive, activitățile nucleare și piața de capital.
Noua competență pe evaziune fiscală
Prin Legea nr. 126/2024 a fost introdusă la art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. d) o competență nouă: infracțiunile de la art. 8, 9 și 92 din Legea nr. 241/2005, dacă în cauză s-a produs o pagubă mai mare de 10 milioane de lei.
Aceeași lege a dat însă și DNA o competență pe același prag, prin art. 13 alin. (31) din OUG nr. 43/2002. Distincția stă în chapeau-ul textului: DIICOT preia dosarul dacă fapta a intrat în scopul unui grup infracțional organizat, în timp ce DNA îl preia indiferent de calitatea persoanei și fără această condiție. Delimitarea dintre cele două nu este teoretică, pentru că, așa cum arăt mai jos, greșeala de competență se sancționează cu nulitate absolută. Vezi și paginile despre evaziune fiscală și dosarele DNA.
Acuzația-umbrelă: grupul infracțional organizat
Art. 367 din Codul penal este piesa în jurul căreia se construiesc majoritatea acestor dosare, pentru că atrage competența DIICOT asupra unor fapte care altfel ar fi rămas la parchetul obișnuit și pentru că permite reunirea mai multor persoane într-o singură cauză.
Apărarea se concentrează pe elementele definiției de la alin. (6): structura organizată, existența a cel puțin trei persoane, caracterul de durată și acțiunea coordonată în vederea comiterii de infracțiuni. Linia dintre a face parte dintr-un grup organizat și a fi avut o simplă tangență cu persoane cercetate se trasează probă cu probă, nu prin afirmații generale din rechizitoriu.
Tehnicile speciale de supraveghere
Aceste cauze se construiesc pe interceptări, supraveghere tehnică, localizare, investigatori sub acoperire și colaboratori autorizați. Fiecare are condiții stricte de autorizare, de punere în executare și de valorificare procesuală.
Un reper esențial este Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către lucrători ai serviciilor de informații, în locul organelor de urmărire penală competente, echivalează cu o încălcare a competenței materiale și după calitatea persoanei, situație subsumată nulităților absolute, cu incidența art. 102 și art. 281 din Codul de procedură penală. În dosarele mai vechi, verificarea acestui aspect rămâne una dintre cele mai productive direcții de apărare.
Contestarea competenței DIICOT
Prin Decizia nr. 302/2017, Curtea Constituțională a stabilit că înființarea unor structuri specializate presupune o competență strict determinată de lege, iar efectuarea urmăririi penale în cauze care exced acestei competențe deturnează scopul normelor care au stat la baza înființării structurii. Necompetența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală atrage nulitatea absolută, soluție preluată legislativ prin completarea art. 281 din Codul de procedură penală, ultima punere în acord fiind operată prin Legea nr. 201/2023.
În practică, cea mai frecventă situație este cea în care DIICOT își întemeiază competența pe legătura dintre cauze, iar apărarea demonstrează că nicio infracțiune din dosar nu se încadra efectiv în competența structurii. Consecința este constatarea nulității absolute a urmăririi penale și a actului de sesizare.
Atenție la termen: atunci când viciul s-a produs în cursul urmăririi penale, nulitatea se invocă în termenul camerei preliminare. Prin Decizia nr. 88/2019, Curtea Constituțională a criticat mecanismul termenului de decădere aplicat unei nulități absolute, iar Decizia nr. 8/2025 a Înaltei Curți, dată în recurs în interesul legii, a readus în discuție verificarea competenței organelor delegate. Discuția rămâne deschisă, dar practic termenul camerei preliminare este momentul în care se joacă totul.
Cum lucrez un dosar DIICOT
Primul pas este verificarea competenței, pentru motivele de mai sus. Al doilea este auditul tehnicilor speciale: autorizații, durata, prelungirile, organul care le-a pus în executare, modul de transcriere și de certificare. Al treilea este individualizarea poziției tale într-un dosar cu mulți inculpați, unde riscul real este să fii tratat colectiv.
De acolo urmează contestarea măsurilor preventive și asigurătorii, propunerea de probe în apărare cât timp urmărirea este în curs, și pregătirea camerei preliminare, etapa în care se decide ce rămâne din probatoriu. Vezi și articolul despre primele 24 de ore după o citație.
Articole legate
Dosare DIICOT.
Fie infracțiunea se află pe lista celor care revin structurii indiferent de context, precum drogurile, traficul de persoane sau criminalitatea informatică gravă, fie este o infracțiune de drept comun săvârșită în scopul unui grup infracțional organizat, în sensul art. 367 alin. (6) din Codul penal.
Da, și se contestă frecvent. Definiția cere un grup structurat de cel puțin trei persoane, un element de durată și acțiune coordonată în vederea comiterii de infracțiuni. Contactul cu persoane cercetate nu echivalează, prin el însuși, cu apartenența la grup.
Prin Decizia nr. 26/2019, Curtea Constituțională a stabilit că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către lucrători ai serviciilor de informații, în locul organelor de urmărire penală competente, încalcă competența materială și după calitatea persoanei și se subsumează nulităților absolute. În dosarele mai vechi, este frecvent decisiv.
Sancțiunea este nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare. Când viciul s-a produs în cursul urmăririi, se invocă în termenul camerei preliminare, motiv pentru care momentul angajării unui avocat contează.
Conținutul acestei pagini are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situația ta concretă, programează o discuție.