Etapele
- Notificarea și somația de plată. Prima are rol comercial, a doua are efecte procesuale. Nu orice notificare de plată îndeplinește condițiile somației prealabile cerute pentru ordonanța de plată.
- Ordonanța de plată. Procedură specială, de regulă mai rapidă, disponibilă numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă sunt îndeplinite condițiile de formă.
- Acțiunea de drept comun. Calea aplicabilă atunci când procedura specială nu este disponibilă sau când creanța este contestată serios.
- Executarea silită. După obținerea titlului executoriu: poprire, urmărirea bunurilor mobile și, după caz, a celor imobile.
De ce nu începe totul cu ordonanța de plată
Existența unei facturi nu înseamnă automat că toate condițiile procedurii speciale sunt îndeplinite. Se verifică dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, dacă rezultă dintr-un contract sau dintr-un înscris care o constată, dacă somația a fost comunicată corect și dacă debitorul a formulat apărări care fac creanța contestabilă.
O ordonanță de plată respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor înseamnă timp pierdut și costuri suplimentare. De aceea evaluarea documentelor se face înainte de alegerea căii, nu după.
Pagina are caracter informativ și nu conține modele de acte. Evaluarea concretă a documentelor se face de avocat, pe dosarul tău.
Creanțe comerciale.
Nu neapărat. Ordonanța de plată presupune o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinată potrivit legii. Presupune și o somație prealabilă comunicată debitorului, cu un termen de plată. O simplă notificare comercială nu îndeplinește automat aceste condiții.
Ordonanța de plată este o procedură specială, de regulă mai rapidă, dar disponibilă numai dacă sunt îndeplinite condițiile ei. Dacă creanța este contestată serios, dacă nu este lichidă sau dacă documentele nu o susțin suficient, calea rămâne acțiunea de drept comun, mai lentă, dar fără aceste restricții.
Este un element important, dar nu decide singură. Contează contractul, comanda, dovada livrării sau a prestării, corespondența, confirmarea de primire și eventualele obiecțiuni ale debitorului. Alegerea procedurii se face după evaluarea întregului set de documente.
Executarea silită, prin executor judecătoresc, în formele prevăzute de lege: poprire pe conturi și pe creanțe, urmărirea bunurilor mobile și, după caz, a celor imobile. Alegerea formei depinde de patrimoniul debitorului și de costurile pe care le implică fiecare.